luni, 4 octombrie 2010

Back

Incearca sa te calmezi, respira adanc, inchide ochii si imagineaza-ti ca zbori. Atat trebuie sa faci. Daca ai parcurs toti pasii acestia corect atunci vei scapa si de grijile zilnice care te apasa si care uneori ne fac sa credem ca noi suntem intruchiparea moderna a lui Atlas, si purtam pe umerii toate grijile lumii.

Dar de ce ne consumam atat pentru toate chestiile marunte? De ce nu putem trai viata cu scopul cu care trebuie sa fi fost creata? Daca a fost creata... . Poate suntem exact ceea ce unii oameni de stiinta spun ca suntem. Rezultatul unor reactii chimice intamplatoare. Si pe bune ca le-as da dreptate.

Cine suntem si unde mergem? Care e scopul nostru? De la Inceput probabil ca intrebarile acestea au aparut in mintea omului. Si probabil ca vor exista acolo pana la Sfarsit. Nu e nasoala soarta asta? Sa traiesti o viata intreaga in cautarea unor raspunsuri, si sa mori cu aceleasi intrebari fara raspuns pe buze. Sa aflam oare raspunsurile doar dupa moarte? Sau dupa moarte ne asteapta doar alte intrebari?

Dar cautam noi raspunsul la aceste intrebari? Nu prea... . Suntem constienti de existenta lor dar nu incercam sa la gasim raspuns. Doar o mica parte dintre noi incearca sa o faca. Noi ceilalti nu facem altceva decat sa ducem o viata de roboti... . Munca sau scoala cateva ore pe zi. Cateva ore de somn, si alte cateva ore de "timp liber" . Si trecem prin viata . Si viata trece prin noi. Iar noi cu ce ramanem...?

Poate ca si voi ati simtit la un moment dat ca trebuie sa va schimbati stilul de viata sau cel putin o parte din el, dar nu ati stiut de unde sa incepeti asa ca v-ati lasat pagubasi. Asta e problema, nu? Stim ca trebuie sa facem ceva dar habar nu avem ce !

Asa ca mai bine ... incearca sa te calmezi, respira adanc, inchide ochii si imagineaza-ti ca zbori...

marți, 9 februarie 2010

Ce frumoasa esti...


...draga mea zapada!!!

Azi am stat in gura pesterii si am privit fulgii de zapada. Ca un nebun. Stateam si priveam. Priveam si ma gandeam. Ma gandeam si inchideam ochii. Inchideam ochii si imi aduceam aminte ca ninge. Imi aduceam aminte ca ninge si deschideam ochii. Deschideam ochii si priveam fulgii de nea... .

Intotdeauna am adorat iarna. Din nenumarate motive. Primul dintre ele trebuie sa fie practicarea ski-ului. La 4 ani a avut tata bunavointa sa ma urce pe ele si de atunci pe ele am ramas. Dar ce chin a fost la inceput. Ne-a aratat mie si surorii mele ce trebuie facut, ne-a supravegheat de cateva ori apoi "descurcati-va dragii taichii". Si cum ne-am mai descurcat!!!

Totul decurgea perfect dupa standardele noastre, pana la oprire. Acolo era masacru. La sfarsitul partiei improvizate din spatele casei se afla un gard de lemn. Asta reprezenta orpirea. Nu va imaginati ca pateam ceva pentru ca panta pana la gard era lina. Daca ar mai fi fost 10 metri in plus pana la el ne-am fi oprit bine mersi cu ajutorul gravitatiei. Dar acesti 10 metri lipseau. Si uite asa gardul era oprirea. Pana aici nimic grav. Doar ca oricine care a invatat sa schieze stie ca una dintre cele mai grele tehnici in ski este ridicarea fundului de la sol. DEZASTRU.

Ei bine mai pune-ti la socoteala si ridicarea de sub un gard de lemn si aveti reteta dezastrului pentru 2 copii de 4 respectiv 3 anisori. Maaamiiiiiiii...., plansete, zbierete. Mama disperata. Ar fi venit sa ne ajute dar avea un sot. Tata."Lasa-i sa se descurce".

Si plangeam noi, plangea si mama pe ascuns....de... suflet de mama. Cand vedeam ca nu e rost de induiosat, ne adunam fortele si reuseam: " Nu a fost asa greu", ne incurajam reciproc. Asta pana data viitoare. Maaaaaaamiiiiiii..... :))

Si uite asa am prins o dragoste eterna pentru ski si pentru anotimpul alb.
De ce nu m-am nascut in Alaska? :P

luni, 8 februarie 2010

Resurrection




Nu am scris de mult. Daca exista cineva cariua i-a parut rau imi cer scuze. Am avut motivele mele sunt sigur. Doar ca as vrea sa le stiu si eu.
Uneori am impresia ca sunt primul "caveman" cu dubla personalitate. Sau mai rau, cu tripla, cvadrupla, s.am.d. personalitate. Nici eu nu mai stiu. Nici macar nu sunt sigur care dintre ele scrie acum. E foarte ciudata chestia asta cu multipla personalitate. Bineintels ca eu nu sufar de asa ceva din punct de vedere medical, sau mai bine zis psihologic. Doar ca de multe ori am impresia ca nu sunt "eu". Sau de fapt sunt "eu" dar nu adevaratul "eu". Sunt un "eu" adaptat la situatie.

Chestia e ca asta e mult mai comun decat mi-as fi imaginat. Nu am facut un sondaj, dar din cate am discutat cu anumiti prieteni, cu cei cu care imi permit sa discut asa ceva, majoritatea simt acelasi lucru uneori. Actioneaza intr-un fel, intr-un moment dat, intr-o situatie, iar apoi se gandesc "ce a fost asta? " .

Parca avem fiecare o anumita "fata" care iese la lumina cand o lasam noi, in mod inconstient. Iese la lumina si preia situatia de unde am lasat-o noi, iar cand totul s-a terminat se retrage. Iar noi stam si vizualizam cele petrecute ca printr-un vis. Parca nu am fost noi. "Am zis eu asa ceva? Am facut eu asta?" . Da ai facut, asta t-i s-ar spune intr- instanta judecatoreasca. Tu esti singurul care stie ca nu ai facut sau zis "asta" :))

Dramatizez, m-am lasat purtat de val. Oricum de multe ori am impresia ca sunt personajul principal din serialul "United States of Tara". Daca l-ati vazut stiti despre ce vorbesc. Daca nu l-ati vazut atunci nu mai stati degeaba.

Acum va las. Eu ma pun in pat ma intreb: Oare care "eu" a scris postarea asta?

duminică, 24 ianuarie 2010

Sanatosi sa fim !

O intrebare am azi. Ce parere aveti despre sucurile Cola? Eu unul nu consum asa ceva decat rar. Desi recunosc ca uneori simt o nevoie arzatoare de un pahar rece de cola. Cand se intampla asta incerc sa ma calmez, ma gandesc la altceva, beau un pahar de apa plata si...ma duc sa imi cumpar COLA. Dar asta se intampla prea rar pentru a fi luata in considerare :D
Sa va spun ce am gasit pe net despre cola:

In primele 10 minute: 10 linguri de zahar iti invadeaza sistemul ( 100% din necesarul zilnic recomandat). Nu vomiti din cauza atacului de zahar deoarece acidul fosforic lupta cu nivelul acestuia, pentru a te simti normal.


Dupa 40 minute:absorbtia cofeinei este completa. Pupilele ti se dilata, presiunea sangelui creste, iar ca raspuns ficatul trimite si mai mult zahar in sange. Receptorii adenozinei din creier sunt blocati, pentru a preveni somnolenta.


>60 minute: acidul fosforic aduna in intestinul gros tot cxalciul, magneziul si zincul pe care le gaseste, pentru a mari metabolismul. Dozele mari de zahar si indulcitorii artificiali duc la eliminarea calciului, prin urinare. Asadar, organismul este lipsit de un element pretios si necesar.



>60 minute: intra in joc proprietatile diuretice ale cofeinei. Simti nevoia deasa de e te duce la toaleta. In aceasta faza, vei pierde in mod sigur calciul, magneziul si zincul, necesare oaselor, precum si sodiul, electrolitii si apa. Dupa cum vezi, nu este prea bine pentru organism.

60 minute: pe masura ce lucrurile se linistesc, vei suferi o criza de zahar. Poti deveni iritabil si /sau apatic. Tot acum, vei fi aliminat prin urina, toata apa ce se gasea in Cola, dar nu inainte de a o fi imbogatit cu substante foarte necesare corpului tau, si pe care acesta le-ar fi utilizat pentru hidratare sau pentru intarirea si refacerea oaselor si a dintilor.


Eu tot o sa mai beau cola si dupa ce am citit asta.

Dar acum sa va spun unde vroiam sa ajung:
Un tânăr găsit sub dărâmăturile din Haiti, după 11 zile, a supravieţuit cu Cola
Mă simt bine. Am băut Coca-Cola în fiecare zi şi am mâncat câteva firimituri. Nu am strigat, doar m-am rugat”, a declarat tânărul pe patul de spital.
Si iata ca e buna si cola (sau rugaciunea) la ceva. Bine, de acord, putea fi arice altceva in loc de cola...dar de...cola a fost, despre cola vorbim.

Arta

Cel putin o data pe saptamana obisnuiesc sa pictez pe peretii pesterii mele. Picturi rupestre parca le numiti voi. N-am inteles niciodata de la ce vine rupestre dar nici nu ma intereseaza. In picturile mele incerc sa surprind imagini in culorile lor pure, culori care in miscarea ochiului se amesteca sintetizate de retina ca intr-un dans efemer de lumina si culoare. Glumesc. Trag cateva linii, nici acestea drepte si incerc sa le dau o forma. Abia dupa ce termin pictura imi dau seama, in cele mai bune cazuri, ce reprezinta. Se intampla de multe ori sa pictez ceva si habar sa nu am ce reprezinta. Unii mi-ar spune ca sunt nebun. Altii ca sunt artist....
Oricum saptamana asta pictura se pare ca are sens. Si nu prea....
Desenul arata cam asa. In stanga apare un obiect care pare a fi o insula. O insula in ruine. Trebuie ca a avut loc un cutremur sau alt fel de cataclism natural. Undeva in dreapta se pare ca am desenat harta Romaniei, tara in care se afla si pestera mea, lucru pe care l-am descoperit abia anul trecut. Pana aici nimic foarte ciudat. Doar ca de la Romania si pana la acea insula pleaca o sageata, iar deasupra sagetii sta scrisa suma de 50.000 de euro.
Acuma nu stiu ce sa cred despre asta. Sper din tot sufletul sa nu reprezinte ce cred eu ca reprezinta. Si anume ca Romania a trimis acelei insule 50.000 de euro in semn de ajutor. Doar atat??? Nu prea are sems. Exista celebritati care au contribuit cu mult mai mult la alinarea suferintelor acelor napastuiti.
Va rog, daca nu este adevarat sa imi spuneti. Iar daca este adevarat nu imi spuneti, doar....MUTATI-MI PESTERAAAAAAAA

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Blog in blog

Citesc bloguri. Foarte des. Cat de multe pot. Unele imi plac altele mai putin. Un singur lucru nu suport. Blogul in blog. Probabil va intrebati ce o mai fi si asta. Comentariile lungi la postarile bloger-ului. Comentariile mai lungi decat postarea respectiva. Vedeti voi, mie imi place sa citesc si comentariile de la postari. Uneori pot fi la fel de interesante ca postarea. Dar cand vad un comentariu de jumate de pagina nu pot sa nu ma intreb de ce nu isi face blog daca are atat de multe de spus???
Foarte rar citesc aceste comentarii. Cand le vad le ocolesc mai ceva decat Alberto Tomba fanioanele in drum spre un nou titlu mondial la Super G. Cred ca majoritatea faceti la fel. Comentariul trebuie sa fie scurt si la obiect. Acum sa va vad, cum comentati la asta ? ;))

vineri, 22 ianuarie 2010

Avatar

Mai jos am pus o aplicatie recent descoperita in cadrul careia puteti vedea cum ar arata eu-l vostru in Pandora.
Al meu arata cam asa:




Nu radeti !!!